Vescan,Cumicu,Nimeni Altu'

  Iubire.Un cuvânt pe care mulți nu'l înțeleg... Dar e folosit prea des..

   Încotro mă'ndrept?Încotro să'alerg?  Mi'e greu să vorbesc de tine la trecut..oricât de mult rău mi'ai făcut nu pot să uit.. Încerc să lupt,dar cel mai greu e că atunci când lupți cu tine însuți nu'ți poți folosi armele.. Adorm în fiecare noapte cu gândul la tine.. Visele sunt singurele care te țin aproape,care îmi dau puterea să cred că va fi bine,că voi putea trece peste toate.

   Hărmălaie.Haos.Dezastru. Mizerie. Fum. Ambalaje de ciocolată. Apă plată. O cutie de la înghețată pe jumătate mâncată.

  Haine aruncate pe jos,poze rupte. O copilă adormită printre hârtii pe care erau scrise dorințe,poze în care zâmbea,vechi prieteni,un creion colorat,cel norocos,cel în care își punea speranțele la teste dacă nu învăța,o rățușcă de pluș,cea galbenă pe care a plâns de atâtea ori,cu ochii goi,stinși.. Naiva de ea..chiar credea că o ascultă.

   Prostuța de ea.. Chiar credea că o stea căzătoare îți indeplinește o dorință. Avea prea multe,atât de multe încât întregul cer cu stelele sale nu ar fi ajuns. A stat toată noaptea gândindu'se la ce e mai important,ca să știe spre ce să se orienteze,să știe ce să păstreze în mintea ei,să știe care să fie cuvintele de pe buzele sale data viitoare când o va vedea,steaua căzătoare,șansa ei..

    Naiva,naiva copilă aiurită.. E 02.18 . S'a trezit,nu poate să doarmă prea mult în ultimul timp. Gândul tău o chinuie,nu îi dă pace,nici ziua,nici noaptea. Ești mereu prezent acolo.

   Își pune ușor căștile în urechi..adormise cu ele..

            "E iar septembrie și plouă mărunt/Am mai pierdut o vară sperând/Mă'ntreb ar trebui să știu să pierd apropiații?/Mi'am pierdut calea încercând să mă regăsesc/Și încă rătăcesc,rătăcesc,rătăcesc.."

    E pierdută de foarte mult timp.

   

  E singură,in casa cea mare,din nou. Tresare.Are ochii goi,atât de goi încât nici lumina nu mai poate pătrunde prin ei..

   "Andrei"..

   Ochii injectați și roșii,cearcăne adânci și același păr ciufulit. Face ușor pași pe covorul moale. E prea obosită. Se clatină,face pași spre fereastră și rămâne să se uite la stele. Nu sunt multe,câte două-trei,ici-colo.  Pierdută în propriile gânduri,stă acolo minute bune,până când un fulger luminează abisul infinit întunecat al nopții. Se trezește din transă.

  Plouă.

  Picuri reci cad pe geam,lângă fața ei. Își revine încet încet. E ciudat cum pe chipul uscat nu se arată nici o lacrimă. Nu a plâns de câteva zile,aproape a fost veselă tot timpul,e aproape de nerecunoscut.

 

    Sunt aici,am revenit din uitare,nu mai visez cu ochii deschiși. Ce haos..e atât de târziu.. Mi'e frig. Tricoul acela larg si albastru nu îmi mai e de ajuns. Ma bag în pat,încerc să mă încălzesc,dar prin cap îmi trec doar câteva fraze vechi sâcâitoare:"Ești atât de aeriană. Chiar nu te poți concentra la nimic? Iar visezi cu ochii deschiși? Revino cu picioarele pe pământ..asta e lumea reală,nu universul tău de basm."

   Off  ..încep să mă satur de aceleași fraze de căcat din partea acelorași oameni care încearcă să mă schimbe,să mă manipuleze,să mă conducă,să'mi transforme viața în ceea ce nu au reușit ei să facă,să le implinesc eu visele,speranțele,dorințele,aspirațiile.. Ooofff...

  Mă pun în pat dar tot nu pot să adorm. Mă răsucesc de mii de ori,țip,mă ridic și pașesc încet spre bucătărie. Îmi iau o cana de cafea și niște biscuiți.Plouă atât de tare. Picăturile scot un zgomot plăcut. Mă pierd din nou,intru iar in transă. Cuprinsă de o furie bruscă,fărâm ca o isterică biscuiți,îi fac bucăți mici,apoi îi împrăștii pe jos,pe gresie..

    Mă calmez,mai iau o gură de cafea. Sunt nebună,in loc de lapte călduț pentru calmare beau cafea care mă agită mai tare.  Îmi iau cana colorată și mă bag înfrigurată în plapuma mea albastră. Mă uit la stelele cu dorințe de pe jos,îchid ochii și aud doar zgomotul ploii.
    Nu vărs nici o lacrimă,doar mă uit hipnotizată de râurile de apă ce cad din burlane,ce se izbesc de sticlă scotând un zgomot înfundat..

   Mă pierd din nou. Mă panichez,încerc să mă păstrez la nivelul normal de delir,dar depășesște pragul critic,mă ridic,cafeaua se împrăștie pe jos,mă uit,nu'mi pasă..

   Ies în fața ușii,mă uit la ploaie,apoi ies.. E rece,mă doare,mă trezește,mă pun pe iarba udă si rămân acolo pierdută preț de câteva minute bune..

   Mi'e dor și doare..