Every girl has that one guy she goes back to, heartbreak after heartbreak and nobody knows why, not even her.
And she just CAN'T let go .. --Wizh Khalifa

sâmbătă, 23 iulie 2011

Yesenssy

 Nu acum. Nu crezi că ajunge?

  Azi ar trebui să fie una din zilele alea fericite în care să mă simt în al 9-lea cer. Facem 2 luni,eu și .. Dar nu mă simt așa. Nu știu de ce eram atât de veselă zilele trecute,și nici acum nu știu de ce brusc mi'au dat lacrimile după atâta timp. Ăsta ar trebui să fie un post vesel,așa că voi imagina'ți'vă că este doar o poveste de seară.

  

  Soare. Uitase să'și pună în geam storurile aseară înainte să adormă. Acum se va trezi,cu siguranță. S'au perindat cu toții prin camera ei,au trezit'o din oră în oră..și era atât de obosită. Nici nu știe când a adormit,sau ce s'a mai întâmplat.
   Îl aștepta,să revină de afară,dar pe la 01.30 a adormit. Își facea mii de griji,dar a căzut frântă.Telefonul i'a căzut pe pat,cărțile erau pe măsuța de cafea,iar ea era plecată.
   Se mai trezea din când în când,să se uite la telefon,dar în zadar,ieșise de pe mess,se forțase să doarmă fără să știe ceva de el..
  
    Și reușise. Pe chipul somnoros al fetei cu privirea pierdută,se citește teama... Spaima...

   Fusese avertizată. "O să îl uiți..ascultă'mă,dacă nu primești afecțiune îl vei lăsa să plece din inima ta.. "

   Oare așa să fie?Oare ăsta are să fie sfârșitul poveștii,aici se termină nopțile pline de lacrimi ,zilele negre,fluturii...tot?
  Nu se poate..e prea înspăimântător. trebuie să pot face ceva să rămâi aici.
 

ÎNCETAȚI... Vreau să dispară toate vocile din capul meu care zic că nu e posibil. Fă'le să dispară.
 Tu mă iubești,nu'i așa? Spune'le și lor,ca să mă lase în pace.
  

    Cu fiecare secundă trecută se face tot mai întuneric în cameră,iar eu sunt singură,ca de obicei.Îmi e mai teamă ca oricând de reacțiile mele. Se apropie o furtună..
   Stau din nou pe aceeași patură pusă pe marginea geamului..slavă cerului că ai mei au făcut așa ceva..și aștept..
   Nu întreba ce,pentru că nu știu,pur și simplu aștept. Îmi place să stau acolo,e locul meu Zen,acolo mă calmez,am timp să mă gândesc la mine,acolo iau decizii...Și a început ușor,ușor să plouă. Picuri reci cad pe sticlă și le simt presiunea pentru că stau lipită cu fața de geam. Inima îmi bate în același ritm cu cadența lor și simt o durere puternică în piept. Simt cum ard în interior, cum mă mistuie. Aș vrea să ies în ploaie să mă calmez,să dansez acolo ca o isterică,iar oamenii de pe stradă să se uite la mine cu ochii mari,plin de uimire,apoi să afișeze un zâmbet mic în colțul gurii..un zâmbet pervers. Dar nu,azi sunt fata cea cuminte,care lasă totul să decurgă conform planurilor altora. Stau acolo ghemuită și închis pentru o secundă ochii.  Flash'uri din trecut. Nu mai simt aceeși durere plăcută in suflet. Mă simt bizar,ca niciodată până acum.
 
    Nu e golul ăla pe care îl iubeam,care mă facea să tresar în timp ce mă logam pe mess,la gândul că ești online și poate îmi vei zice ceva. E senzație de ..indiferență,și,deși mi'a alunecat o lacrimă pe obraz,nu arde,iar obrazul meu nu e fierbinte. E o lacrimă de gheață. E trist...
    Chipul tău nu devine șters. Nu,normal că nu. Doar am promis că vei fi aici mereu,oricunde ne va duce încurcatele noastre decizii. 


   Și am văzut diferențele dintre voi. Te mai urmăresc din când în când pe fb,nu știu de ce ,dar probabil că e devină nevoia de a te ști bine,să știu dacă plângi sau zâmbești,să știu ce e cu tine.. Sunteți atât de diferiți... Dar am început ca îl loc de lacrimi și regrete că nu mai sunt în locul ei,să râd și să zâmbesc ironic când văd o poză cu ea sau voi.  
 Încă plouă,foarte tare.

    "În orașu'n care plouă,de 3 ori pe săptămână,
      Nu răsună pe trotuare
      Decât pașii celor care
      Merg ținându'de de mână
      Numărând în gând cadența picăturilor de ploaie
      Ce coboară din burlane,din umbrele și din cer
      Cu puterea unui ser 
      Dătător de viață lentă,monotonă,inutilă și absentă...
 
  
      În orașu'n care plouă de trei ori pe săptămână
      Un bătrân și o bătrână,două jucării stricate..
      Merg ținându'se de mână.. "

     
  
   După o oră bună de ploaie torențială,iese la iveală curcubeul. E frumos...Safire de rouă căzută din cer strălucesc sub unduirea vântului ce înfășoară ca o mantie protectoare sufletul micii copile prostuțe.











           Zâmbește.


  Se ridică ușor de pe pătura cea roșie,merge ușor spre pat,și adoarme din nou. Pare obosită. Dragostea ta o obosește...

 
   A ieșit soarele.

       
 


  
 
  

2 comentarii:

  1. Foarte frumos blogul.. dar, cam trist.. :(
    Felicitari :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta gandire, multe fete nu gandesc ca tine crede-ma.Aici e locul unde cineva iti poate citi sufletul, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere