Scrisoare catre Dor

                 
       Draga Dor,

   Azi simt ca  nu ma pot descurca fara iubirea ta... Si singura intrebare care ma mai framanta...oare mai tii la mine?Nu prea cred ...

   Mai tii minte ce vise aveam?Mai tii minte cand am zis ca ne vom muta in Londra,ne vom cumpara o masina din America,tu vei fi antrenor,iar eu tipa cu banii [ :)) ] . Mai tii minte cat de frumos era in mintea noastra? Mai tii minte cand ti'am promis ca pe 21 decembrie 2013 voi fi in bratele tale? Mai tii minte cand mi'ai promis ca nu ma parasi pana nu ne vom vedea? Mai tii minte cand imi spuneai ca tu nu ai nevoie de partea fizica a unei relatii? Mai tii minte melodiile pe care mi le'ai dat? Mai tii minte cum imi explicai cum ma iubesti pe mine,nu pe ea? Mai tii minte cand imi explicai ca e logic ca tii la mine pt ca tu cu mine vorbeai in momentul ala la telefon si nu cu ea? Mai tii minte cand mi'ai furat stsu [ :)) ]..hey[:-w] era melodia mea,eu o ascultam...
   Mai tii minte  cand pierdeam nopti vorbind la telefon? Cand mi'ai promis ca o sa'mi cumperi un bananier [:)) :)) ]. Mai tii minte cat de disperata eram eu,copila prostuta,cand te'ai despartit de mine?
   Mai stii cat am plans cand te'ai despartit de mine?Mai stii ca am avut mana rupta pt ca m'am pierdut pe strada ascultand melodia de la tine? Stii ca am izbucnit in plans la ora de sport cand am citit mesajul in care imi spuneai ca nu mai exist pentru tine? Stii ca am cazut ca si cum as fi lesinat cand mi'am amintit de tine tot la ora de sport? Stii ca nu a fost o singura zi de cand ne'am despartit in care sa nu ma gandesc la tine? Stii ca nu exista noapte in care sa nu vars o lacrima de dorul tau? Stii cat de mult imi lipsesti? Stii ca daca as putea da timpul inapoi l'as da pana in clipa in care am zis "buna " si mi'a raspuns prietena ta? Stii ca daca l'as da inapoi nu as zice acel "buna" , si as prefera sa stiu ca ma minti dar ca esti al meu? 
  
    Acum stii. Am vrut sa iti spun toate astea pentru ca de azi am de gand sa merg mai departe. Am de gand sa te las in urma,sa fii doar o urma a trecutului.Dar nu te voi uita. Nu,nu. As vrea sa ramanem amici,sa ma suni din cand in cand sa'mi spui ce faci si cum o mai duci.As vrea sa ma suni cand ai probleme,sa'mi ceri un sfat. As vrea sa ma suni sa ma intrebi daca sunt bine. Ca sa'ti povestesc tampeniile pe care le'am facut si sa'mi fii alaturi asa cum mi'ai promis.Si ar fi secretul nostru si am fi doar noi... 
  Dar toate astea vor ramane doar niste dorinte.Nu se va intampla decat in visul meu. Daa,acum imi apari si in vise ...
   Vreau doar sa stii ca sunt aici daca vei avea vreodata nevoie de mine. Si ca mereu vei fi prima mea dragoste si nu voi avea cum sa te uit. O sa fiu bine love, o sa fie totul bine.
  Vreau sa nu uiti niciodata ca eu chiar te'am iubit.Esti singurul in care am avut incredere,singurul pe care l'as fi crezut,singurul care mi'a demostrat cat pot fi de oarba.

         Azi iti zic adio. Am obosit. Sunt franta... Sunt franta de dragostea asta.

Poate ca suna ciudat, dar te-am iubit. Cum n-am iubit pe nimeni. Dar cum pot sa fac aceasta comparatie cand n-am iubit pe nimeni altul ? Ai fost prima mea dragoste. 

Am obosit sa raman ancorata in acea zi de 21 decembrie. O sa ies din ea de maine, o data pentru totdeauna. Maine va fi o noua zi... Si de data asta ma tin de cuvant. O despartire nu e mare lucru, nu ? In viata... Toti trecem peste asta.
 Iti multumesc pentru tot...Iti multumesc ca mi-ai dat macar iluzia ca ma iubesti. 

 

     Poate ca era o legatura speciala intre noi, o comunicare telepatica, spirituala, dincolo de materie, fizic, de ce se vede... Sau poate c-a fost o simpla coincidenta. In orice caz, aveam mereu un al saselea simt in ce te priveste. Nu de putine ori, imi treceau intrebari sau lucruri prin minte si tu raspuneai tare, intamplator. Sunt paranoia. Poti sa nu ma crezi, poti sa crezi ca-s nebuna. Nu-mi mai pasa.

 

     Si te iert...

Te iert pentru racirea ta brusca si pentru acea zi, cumplita zi, in care mi-ai dat drumul la mana.
Doar daca treci prin asta, realizezi ce scriu. N-am mai plans niciodata cat am plans atunci. 
Cand mi-ai spus, [desi stiam in sinea mea ca asta ai sa spui, si ca de data asta nu mai e o gluma, ca de fiecare data], am amutit. Am inceput sa tremur si sa plang in hohote. Scriam tema la romana si-mi tremurau mainile, si scrisul. Adina imi spunea ca sunt nebuna.A fost cumplit, cumplit...nu pot descrie in cuvinte. E dincolo de cuvinte si de mintea umana. n-ai cum sa stii daca nu simti. Din acea zi, toate au fost la fel, pana acum.

 Te iert pentru neincrederea ta in mine. 

Te iert pentru glumele tale proaste ce ma dureau.
Te iert pentru cum ma faceai sa ma simt mereu vinovata.
Te iert pentru instrainarea ta din senin si pentru felul in care te-ai purtat dupa despartire. 
Nu era de ajuns ca m-ai lasat ? Iti iert cuvintele acelea triste, dureroase, cumplite...indiferenta si ironia ta rau voitoare.

Te iert pentru ca n-ai stiut sa te desparti de mine, pentru ca m-ai lasat dupa ce ne impacasem, cand muream de dorul tau si de sete de tine.
Te iert pentru ca n-am putut ramane prieteni.
Te iert pentru felul in care m-ai facut sa ma simt. Poate ca fara sa-ti dai seama, te-ai razbunat cumplit pe mine, inconstient. Poate ca subconstientul tau lucra la prabusirea mea.

 Te iert ca n-ai stiut sa ma iubesti. Sau n-ai putut.

 Cu fata plouata, plansa, ridicola...si atat de singura... Am mers in parc, m-am plimbat fara sens. Am stat pe malul lacului intr-un loc unde am stat odinioara, si aruncan cu pietre in el, sau cu ce apucam. Nu mai vroiam sa ma gandesc. Vroiam sa fug de gandul ca am fost sa te vad si n-ai venit...poate doar visam. poate incurcasem ora.poate poate... Se intorceau priviri dupa mine...curioase, admiratoare sau dispretuitoare. Poate ca oamenii tristi emana ceva anume... Remarci, priviri, nu ma mai flata si atingea nimic. As fi vrut sa ma agat de primul strain ce-mi iesea in cale si sa ma stranga in brate tare. Un baiat m-a intrebat daca sunt trista. Ce era sa-i raspund ?

Te iert pentru golul lasat.

  

 ...Si iarta-ma. Iarta-ma pentru ciudateniile mele si nevoia mea de a fi rea. Simteam nevoia sa fiu rea. sa ma doresti mai mult...Sa-mi dovedesti. Iarta-mi firea mea complicata. Asta eram si nu puteam sa-ti dau altceva decat mine, nu puteam sa-ti dau mai mult decat aveam.

Iarta-ma ca n-am stiut sa-ti zic "te iubesc" cum trebuie. Iti spuneam " si eu" deobicei. Dar te iubeam... Daca o persoana nu-ti arata ca te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Iarta-ma ca n-am stiut sa ma port. Ca n-am stiut sa-ti arat cat te iubesc. Poate ca ti-am aratat dupa, prea tarziu...

Imi era frica sa nu ma indragostesc si sa te pierd

Nu stii cat m-a durut. Ma torturam pe mine insami.

Iarta-mi crizele mele de gelozie si prostesti.

 
Iarta-ma ca te-am plictisit si sufocat dupa despartire. Iarta-mi neputinta de a trece mai departe.
Iarta-mi gandurile negre si randurile scrise...patetice, exagerate, dar pline de dragoste ! Te-am facut de ras poate, si m-am facut si pe mine. Dar nu-mi pasa. Lumea a ras. Ai ras si tu. Ce stiti voi ? Nu-mi pasa ! Si stiu ca nu eram atat de importanta ca sa ma barfesti, doar speram sa-ti amintesti cumva de mine.
Iarta-ma ca n-am stiut sa te pastrez.
Iarta-ma ca am scris atata despre tine..Stiu ca asta m-a departat cel mai mult de tine, dar aici m-am descarcat
si mi-am scris mie insami povestea, am retrait-o in scris.

..Nici nu stii..
Cat vroiam o vorba, un gest, un semn, un status... Stateam plangand si razand sadic, cu mainile stranse de-alungul genunchilor, leganandu-ma, asteptand.... Ce asteptam nu stiu...o minune poate.
Tresaream auzindu-ti numele sau vazand fereastra de messenger deschizandu-se. Stateam cu rasuflarea taiata. Poate se intampla o minune... 
Daca la inceput inca imi mai vorbeai, inca ma mai intrebai ce fac ironic, acum nu mai existam.
Eram fericita cand vorbeam cu tine sau cand macar erai online. Te simteam mai aproape. Ce prostuta, nu ?

Vroiam sa intru din nou in lumea ta. Sabb imi spunea sa-mi sterg zambetul ala idiot de pe fata. Plangeam apoi..plangeam si parca lacrimile nu se mai terminau.
Era culmea autrocontrolului sa nu-ti vorbesc. Cerseam cuvinte. Ce ironie ! Altadata m-ai fi luat tu, mi-ai fi spus cat ma iubesti de mult, te-as fi vazut, acum eram doar eu, singura, sperand la o minune. Asteptand un strain ce mi-a fost atat de drag ! ce ma adora odinioara. Un strain.

Eram plina de tine si mintea imi juca feste. Orice gand, cuvant, melodie, cifra sau litera, aveau legatura cu tine. Orice mi se parea un semn, un indiciu de descifrat, si ma ducea cu gandul la dragostea mea pierduta...

mi imaginam absurd ca intr-o zi ma voi trezi, ca imi vei spune cat ti-am lipsit si ca nu m-ai uitat nicicand. Ca a fost o greseala, o gluma, o farsa, o mica razbunare...si ca nu mai poti fara mine. Ca nu s-a terminat de tot...De fapt mi-a fost greu sa accept, sa ma consolez, sa cred. Mi se parea o gluma proasta, un cosmar doar...
Citeam romane si te vedeam printre personaje, printre randuri... Ne vedeam.
Poate ca dragostea asta de tine m-a innebunit, m-a facut sa-mi pierd mintile si viata... Ieri plangeam. Plangeam si vorbeam singura. Imi spuneam ca nu mai am viata. Ca mi-am pierdut viata. Ma durea tot corpul. Durerea se transpusese si fizic. Nu mai puteam sa respir, inima si rasuflarea o luasera razna, haotic...Cum poate oare un om sa-si piarda sufletul ? Din dragoste.. ce ridicol ! Cum am putut sa ingadui sa se intample asa ceva ? Cum am putut sa ma pierd in lacrimi si de mine insami ? M-am trezit.

    

...Mi-am scris povestea, mi-am scris dorul si cred ca a ajuns la final. Stii ca multora le-a placut povestea noastra? Au si plans unii...caci s-au regasit in ea. Caci orice poveste de dragoste e la fel, si unica in acelasi timp. Multi au invatat cate ceva din povestea noastra. Am si un caiet in care am povestit ca o poveste iubirea noastra. L-am scris dupa despartire, in trei zile. Am vrut sa-l arunc in mare, dar l-am pastrat pentru vremurile cand voi fi mare si voi depana amintiri. Pentru vremurile cand ne vom intalni pe strada, doi oameni mari, maturi. Poate ca am sa ti-l dau atunci.


...Va ramane aici povestea noastra, multi ani... in aceste randuri pe care le-am scris cu zambetul pe buze si de multe ori cu lacrimi in ochi. E sufletul meu in aceste cuvinte. E dragostea mea, si sper sa nu-ti bati joc de ea, razand flatat. Dar fa-o daca asta simti. Va ramane si in memoria noastra, pana la sfarsit. Cel putin in a mea, caci in a ta nu mai cred.... Nu-ti mai pasa, si te iert. Te iert. Poate c-ai sa razi sau o sa te lase rece. 

            ...Am scris aceasta scrisoare ca sa pot merge mai departe, ca sa pot trece peste acea zi...Daca o vei citi intr-o zi, iti multumesc. Daca nu, nu-i nimic. Eu mi-am cerut iertare, si te-am iertat. Cum as putea sa trec peste, daca nu asa ? Acum sunt impacata. N-as fi putut sa-ti zic toate astea decat aici.

E o scrisoare de ramas bun. Ramas bun al dragostei, al povestii noastre, al depresiei si al durerii 

                                          Al lui Alexandra si Andrei ...