E timpul pentru revenire

                              




    Si ce sa zic,cam asa mi'am petrecut ultimele zile. De o saptamana am nevoie de o cafea ca sa supravietuiesc. Un pahar in mana dreapta,o carte in stanga,si nelipsitul telefon cu messul deschis.

    


      Si azi am facut multe boacane,mi s'au intamplat multe,dar hey,tinem fruntea sus. Toate trec.Mi'am stricat telefonul deci am pierdut tot.Ti'am pierdut numarul,ti'am pierdut mesajele,ti'am pierdut pozele,te'am pierdut.
 Nu mai simt nevoia sa te urmaresc,simt ca azi te  pot lasa sa pleci. Si e greu,dar cred ca voi reusi sa fiu bine. Era timpul sa trec mai departe...si am trecut. The Boy, nu , nu e ca tine, dar nici nu e nevoie,e  perfect asa cum e. Nu inteleg de ce am fost asa oarba,atata timp, refuzam sa accept despartirea,refuzam sa cred ca e adevarat.Si cate prostii am facut.Inca nu pot crede ce'am facut in acea seara.E ceva ce depaseste limitele logicii mele , a fost ceva ce mi'a depasit limitele , dar s'a terminat. 
   E Radu si e Alexandru. E linistit , e surprinzator , e amuzant si inteligent. E dragut si atent , si stie ce si cand sa zica ... e perfect ..:x
Imi place extrem de mult pentru  ca ma linisteste si pe mine. Cu el nu mai sunt copila zapacita si impulsiva,cu el sunt 'cuminte' , el are rabdare , el stie cum sa faca totul astfel incat sa fie bine, el stie cum sa faca pe seful fara sa ma supere lucrul asta , el stie cum sa ma ia usor...el stie....


   
      Dar sa il lasam pe el...caci la urma urmei blogul asta e despre tine,e pentru tine...





        Ce sa mai zic...am dat de tine,de fapt tu ai dat de mine. Ma simt bizar si nici macar nu stiu de ce...

      M'am cam saturat,dar nu stiu de ce m'am saturat.Mi'a ajuns,dar nu stiu ce anume.Cineva mi'a zis ca pentru binele meu ar trebui sa nu mai am deloc contact cu tine,nici pe mess,nici la telefon,nimic... Nu am negat,nu nu, din contra, dar nici nu ti'am sters numarul[:d]. Le facem pe toate pe rand,ca sa fie bine.

 Esti pe punctul de a iesi din viata mea, si ma tem ca n-ai sa ramai o parte din mine. nu.. caci nu mai vreau sa continui cu o astfel de dragoste, love. nu, sunt epuizata si plictisita de tot haosul asta in care tot incerc sa te prind de mana. ma tem ca mergi in sens contrar, ca oricat te-as cauta nu mai stiu cine esti, ca ai devenit abstract, ca iubirea mea se sfarseste aici, ca asta e limita.
Te-am cautat atata timp in fiecare carte citita, in fiecare personaj, in fiecare trecator... inchideam ochii si incercam sa te gasesc in amintiri, asa cum erai atunci, copilul ala.. de care aveam atata nevoie in momentele mele de tristete, de durere; in momentele cand voiam sa fug, cand oamenii imi provocau scarba. in ochii vreunui iubit.. te cautam dar tu imi intorsesei de mult spatele.


             * "Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn. "



am avut iubirea, love, am avut iubirea, dar cu siguranta nu este ultima.


`prima iubire nu se uita niciodata, si oricat ai cauta-o in altele, n-o vei mai gasi caci ca prima oara nu va mai fi.` auzind vorbele astea zambeam sceptic. dar acum stiu..
si-n serile astea racoroase de primavara, stau pe veranda casei, si band un cappuccino cu rom, stau la povesti si-mi amintesc frumos de mine si de tine,de prima iubire.  si zambesc fara urma de regret, fara durere, fara nici un pic de umbra care sa-mi intunece fericirea. desi am ajuns un suflet gol, cu privire inexpresiva si zambet tamp, desi sunt atat de obosita si desi un timp am cautat un vis pierdut, sunt fericita. nu stiu daca e fericirea aia propriu zisa, dar e un fel de impacare, pace sufleteasca ce numai o asemenea iubire pierduta ti-o poate da. e ca atunci cand dupa o zi grea te intinzi in pat si te odihnesti, cu linistea aia in suflet ca s-a terminat, cu satisfactia c-ai ramas cu ceva..ca maine e o noua zi, o noua sansa, ca ziua aia tocmai a trecut...