The.cuki

 Și e ciudat cum stai uneori și te gândești la tine,la ce ai realizat,la ceea ce ești,și nu vezi nimic care ție să ți se pară special. Dar pentru unii,fiecare mic lucru mărunt făcut de tine poate să pară ceva extraordinar,plăcut,frumos și,indiscutabil,de încercat pe propria piele.

   Am ajuns să cred că îmi iubesc viața fix așa cum e. Am început să mă obișnuiesc cu mine și să mă simt bine în pielea mea.

  Viața e frumoasă.. ce Dumnezeu..

  Revenind.. Aseară în timp ce eram ruptă de somn și așteptam să se infăptuiască nu știu ce minune,am avut o revelație. De fapt,nu ii pot zice așa,dar mă rog. Un comentariu frumos m'a intrigat extrem de tare.. Dar in același timp,m'a și ambiționat să zic așa. O fi și din cauza zodiei,leu,dar și pentru că are dreptate. Eu nu prea suport să primesc critici,fie ele și constructive,prefer să îmi dau singură seama ce am făcut prost,dar de data asta s'a schimbat ceva.

 În fine. Să zicem doar că am hotărât să nu îmi mai plâng de milă. Și da,da,știu,am mai zis asta și nu am făcut'o,dar de data asta v'a fi diferit.

   Pnm,ce nu mă omoară,mă face mai puternică.  Hotărându'mă într'o oarecare măsură să schimb tematica blogului,in sensul că nu va mai fi un loc unde mă voi plânge de cât de nefericită sunt,ci voi expune viața mea așa cum este,scris negru pe alb,fară exagerări.

   Aceasta revelatie mi'a bantuit creierul intr'una din obisnuitele mele nopti albe,cand ma gandeam la povestea de dragoste dintre Aimee si Dor al ei,si la ce mi'a zis The.cuki ..

   Ma gandeam ca.. intr'adevar as putea sa uit de el daca as vrea. Dar uite problema. Ca nu vreau sa il las deoparte. Stiu ca probabil imi fac foarte mult rau pastrandu'l in viata mea,dar am invatat un lucru si mai important. Acela ca am vointa si ambitie foarte mare.

   Nu ma astept ca vreunul dintre voi,cei care imi cititi blogul sa intelegeti ce debitez eu pe aici. Pentru ca e viata mea personala. Luni intregi am cautat sfaturi de la altii.Pe bloguri,pe Tpu,pe forumuri,diferite site'uri etc. etc.  Nu m'a putut ajuta nimeni cu nimic. Si acum inteleg si de ce. Pentru ca povestea noastra nu este una normala,una obisnuita. Iese din tipare si asta pentru ca amandoi am facut tot posibilul sa ne fie bine,desi nu prea stim cum. Eu nu o sa il pot uri..niciodata,pentru ca el este si va ramane prima mea dragoste. Si nimeni si nimic nu o sa schimbe asta,indiferent de ce se va intampla.. dar timpul trece si toate trec.

     Oricum,azi sunt vesela,am simtit nevoia sa'mi fie dor de tine,sa simt acea durere in stomac,dar nimic. Am ras din nimicuri,am zambit,am fost extrem de fericita cand a plouat,am trait viata.
  Asa ca voi,cei care sunteti poate nefericiti, uita'ti de rele si bucurati'va de ce aveti..