Every girl has that one guy she goes back to, heartbreak after heartbreak and nobody knows why, not even her. And she just CAN'T let go .. --Wizh Khalifa
luni, 21 mai 2012
ma doare linistea..ma apasa.
Imi plac balerinele, sunt elastice, si iubesc creioanele colorate. Imi plac pixurile si muzica lenta. Iubesc ploaia. Iubesc imbratisarile, si sa stau alaturi de cineva fara sa vorbesc minute in sir. As putea sa pierd zile in sir uitandu-ma la fulgere, si ascultand ploaia.
Ma abtin sa nu plang, si ma doare gatul de la efort. Respir greu si stiu ca e doar inceputul. Mi-e dor de ceva, si nici nu stiu de cine anume. Cred ca imi lipsesc prietenii, imi lipseste mama, imi lipseste copilaria..
E frig. E 29 februarie, si e inca iarna. Ninge linistit si totul e atat de tacut, de mut, blocuri de beton se inalta asemenea unor morminte, vantul nu misca crengi si totul e mort. Pe strazi oameni infrigurati se grabesc, totul e monoton. In casa miroase a lemn ars,miroase a ger si a tristete.
Ma doare prea tare linsitea, ma apasa, nu ma lasa sa respir.. Am fost cuminte, am stat doar si am plans, fara alcool, fara tigari, fara prea multa drama publica. Doar peretii imi cunosc durerea, doar ei mi-au vazut lacrimile. Ei imi stiu dorul.
Mi-a fost mereu asa frica..si s-a intamplat, inevitabilul, probabilul. Sunt din nou singura. Am plans mult, mai mult ca niciodata.. Am stat zile intregi fara sa vorbesc cu nimeni, m-am inchis in mine, si nu am vrut sa te las sa pleci. M-am luptat cu mine ca sa te pastrez, apoi ca sa te uit.
Ei nu o sa stie niciodata.. Zile intregi am stat intinsa in pat, si e fizic acum, ma doare tot corpul, abia imi tin capul drept, si abia pot merge pe strada.
S-a terminat.. si e definitiv..
Sunt dezamagita, de tine, de mine, de noi. Dezamagita ca ai uitat ce ai promis, ca nu ai luptat, ca ai fugit ca un las .. Te iert pentru ca nu ai avut curaj sa-mi spui in fata ce simti cu adevarat, te iert pentru ca nu ai rezolvat problemele la timpul lor, te iert pentru ca nu ai pus punct cand ai simtit ca e gata, si te iert pentru ca m-ai lasat sa sufar in liniste, de una singura.. ca niciodata nu te-am gasit cand am avut nevoie..
Imi pare rau, ca nu am stiut sa-ti arat cat te iubesc, imi pare rau ca te-am lasat sa pleci, si imi pare rau ca e ultima data cand mai scriu despre tine.
O sa te las sa pleci, caci simt ca nu te mai pot opri. O sa te las..sa fii fericit, sa uiti, si iti voi da timp destul cat sa devin doar parte din trecut. Sper sa o iubesti pe ea, sa o iubesti cu adevarat, si sa o strangi in brate cand simti ca pamantul se prabuseste. Sper sa iti fie alaturi, sa te iubeasca, si sa fii tu insuti langa ea. Sper ca mama ta sa o placa, si sper sa iti dea tot ce eu nu ti-am dat.
Promit ca o sa zambesc mereu in timp ce voi plange, atunci cand ma va durea, si promit ca nu o sa uit nici macar un minut din tot ce-a fost..
Te las, caci nu te mai pot tine. Te-ai indepartat prea mult, si orice efort e in zadar, orice lupta ma distruge tot mai mult, si nu mai pot..am obosit.. "Daca te-a iubit se va intoarce!" .. Nu , nu o sa te intorci.
Poate ca intr-adevar m-am refugiat pe blog doar cand am dus-o prost.. Am zis mereu ca asta e refugiul meu, desi nimeni nu cred ca a inteles. De fapt, nu e refugiul meu, e singurul loc unde scriu despre cei pe care i-am pierdut sau inca ii mai am, dar la care am tinut.. Da, chiar am tinut la toti despre care am scris aici..
As vrea sa-mi cer scuze de la baiatul care mi-a fost alaturi vara asta.. Nu inteleg de ce m-am comportat asa, am fost imatura.. Poate ca tu niciodata nu vei citi asta, dar daca o vei face vreau sa stii ca imi pare rau ca te-am comparat mereu..total neintentionat.. Stiu ca am fost dificila, asa sunt..si nu ma pot schimba, pentru nimeni.. Imi pare rau ca te-am dezamagit, si ca probabil continui sa fac asta. Mi-ai devenit prieten bun dupa toate astea..mereu ai incercat sa ma sfatuiesti.. Tu erai deja trecut prin toate,stiai cum se va sfarsi.. Se vedea in ochii tai o bunatate iesita din comun,sinceritate excesiva, si o urma de regret. Nu stiu de ce, dar asta am vazut.. Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi, si multumesc ca uneori mai zici un "buna" si ma intrebi ce fac. Mie mi-e frica sa fac asta..nu as avea motive, dar mie frica. Cred ca as vrea sa mai stau o data la masa cu tine, si sa ma..certi pentru ca sunt asa cum sunt..si sa-mi spui de ce gresesc.. Cred ca de asta as avea nevoie, dar o sa fiu bine chiar si asa. O sa ma descurc..Toate astea imi prind bine..
As vrea sa-mi cer scuze de la Adina..pentru ca am dezamagit-o de atatea ori, ca nu am apreciat-o pentru faptul ca niciodata nu m-a lasat.. Sper sa-mi ramana cea mai buna prietena pentru totdeauna, pentru ca ea e singura care stie..
Ar mai trebui sa spun ca-mi pare rau persoanei care imi citeste blogul, putin cate putin. Stiu ca ai incercat sa intelegi,dar nu ai putut, pentru ca nimeni nu ar putea. Am fost putin prostuta si rea cu tine..si-as vrea sa stii ca regret, si ca apreciez fiecare lucru care l-ai facut pentru mine.
Cred ca ar trebui sa ii multumesc si enervantului meu psiholog:)). Nu stiu cum mi-ai suportat crizele, si nu inteleg cum reuseai sa ma calmezi. Imi pare rau ca te-am facut sa-ti faci griji de atatea ori cand bateam apropouri prostesti:)), dar pentru mine era amuzant sa vad cum te framanti si te agiti, si cum puneam totul in seama orei tarzii:)).
Multumesc Shawn, pentru ca ai fost acolo cand am avut nevoie si pentru ca iti pasa, pentru ca multumita tie blogul asta exista,multumita tie am viata pe care o am acum caci multumita tie am dat peste tot ce am acum mai drag.
Poate ca mai sunt multi carora ar trebui sa-mi cer scuze ca i-am ranit sau le-am lezat cumva intimitatea prin aceste randuri, dar sunt sigura ca acum e putin cam tarziu pentru asta..
Imi pare rau ca m-am schimbat..si imi pare rau ca nu stiu sa-ti fiu alaturi, sa te sprijin asa cum ai facut cu pentru mine mai tot timpul.. As vrea sa pot spune ca imi pare rau ca sunt asa sigura pe mine, dar cred ca asta e singurul lucru care m-a schimbat, si oricat ai crede,ma ajuta sa rezist,sa nu ma las prada ideilor si grijilor si indoielii. Imi pare rau.. Te-am dezamagit.. Aveai dreptate atunci cand ti-a fost frica sa imi spui cat tii la mine. Ti-a fost frica sa nu ma schimb si uite acum..aproape ca mi se pare amuzanta o cearta cu tine,pare sarea si piperul, dar cred ca e vremea sa constientizez ca noi nu ne certam inainte,decat foarte rar..dar nu ca acum..zilnic.. E trist, ma privesc in oglinda si mi-e sila de mine, nu vreau sa-mi mai vad chipul. In inima pluteste un sentiment de vinovatie, ma simt atat de prost, si ma chinui sa-mi dau seama cum sa rezolv asta inainte sa fie prea tarziu. Mi-e sila, ma vad prin ochii mei ca pe ea, pe sorina, imi amintesc cuvintele tale,ce imi spuneai despre ea si totul pare sa se prabuseasca. Ma comport ca ea..si tu te comporti asa cum te comportai cu ea?.. nu stiu, dar cred ca nici nu vreau sa ma gandesc ca ai putea sa incepi sa ma urasti,sa iti doresti sa uiti de mine, nu stiu..e cumplit,doare mai tare.. Si nu o sa uit cat de tare am plans in prima seara in care nu am vorbit cu tine dupa cateva luni.. Nu o sa uit cat imi lipsesti acum , si daca vreodata m-am indoit de reactiile mele la plecarea ta,acum am aflat si nu vreau sa mai trec prin asta. E o alta seara,in aceeasi camera,in acelasi pat si la acelasi pc. Alte ganduri,nedumeriri,frica,sentimente ,dor..
Mi-e dor de tine.. Cateodata nu vad rostul certurilor, nu inteleg de ce uneori sunt asa absurda, dar stiu ca viata fara tine e un monstru, un monstru fata de care fobia pare ca va ramane permanent..
Sunt asa suspicioasa, dar ..as vrea sa intelegi,daca vei citi asta vreodata, ca nu sunt asa pentru ca a trecut timpul,sau pentru ca nu te mai iubesc ca la inceput. O fac pentru ca te iubesc mai mult, pentru ca acum, dn nou dupa cateva luni, inima imi sare din piept de fiecare data cand suna telefonul. Insomnia nu ma lasa sa ma odihnesc, si din nou ma simt pierduta.. E asa complicat,asa urat,asa trist..asa..singur..
Nu te invinovatesc de nimic, ma invinovatesc doar pe mine, si acum e timpul sa spun ca imi pare rau pentru tot, dar ca incerc sa rezolv cumva asta, si caut solutii pentru ca..nu vreau sa mai scriu continuarea..
Mai stii, noi suntem cei ce credem ca o despartire ar fi o prostie,pentru ca noi stim ca soarta ne vrea impreuna.. Si promisiunea noastra..mai stii..oricat de tare ne-am certa,cand ne calmam..macar atat meritam..
Intr-adevar,am trecut prin atatea impreuna..sunt atatea clipe,si zambesc desi lacrimi curg pe obraz, pentru ca ce a fost si ce este intre noi e visul meu, e tot ce mi-am dorit..
....
Mi-e frica sa nu renunti la asta,mi-e frica..si stiu ca poate nu am motive,dar asta sunt, niciodata nu ma voi opri din criticat,niciodata nu o sa ma pot stapani sa nu te enervez macar putin ,si stii ca niciodata nu o sa-mi pot stapani sentimentele fata de tine..
Imi pare rau, si multumesc..asta e tot ce mi-a mai ramas de facut..
Cine crede in karma va sti despre ce vorbesc. Destinul, soarta, unele dintre cele mai crude,ciudate,bizare, neasteptate si greu de prezis lucruri din viata. Ce dai aia primesti. Pe scurt la asta se refera Karma.
E 15 decembrie si nici macar un fulg de nea nu a atins pamantul. Anul trecut pe vremea asta eram in patul meu caldut, band niste ceai de zmeura, preferatul meu, si stand pe mess pana tarziu. Cred ca era deja vacanta. Si stiu ce s-a intamplat atunci.. Iti amintesti? Desigur, mereu ai tinut minte detalii:)). Glumesc. Stii. Sunt 3 zile. 13-18-21!! Imi amintesc cu drag de ele, si cred ca sunt singurele pe care nu le voi uita vreodata.
Anul asta unele lucruri sau schimbat. Nu mai e zapada pe pomii goi,nu e frig, si nu mi-e bine. Ceaiul nu il beau de placere,nu pot vorbi, nu am voce, nu pot merge drept pe covorul meu pufos si nici nu pot sa zambesc. Ma doare ingrozitor de tare capul, ma simt singura si mica, si simt ca voi lua foc in orice clipa. Apoi incep sa tremur,mi se face frig, si am nevoie doar de patura mea rosie si de o noapte ploioasa. Mi-e foarte dor de vara..de zilele in care pierdeam timpul pana la 5-6 dimineata, atunci cand mi se facea dor de tine.. Si-ai fost acolo pentru mine mereu. Nu ma pot opri sa nu scriu despre tine, a devenit drogul meu, si fac asta cu riscul de a pierde alti oameni dragi mie, care poate se vor supara citind asta ,dar risc..niciodata nu ma voi opri din asta, e singura cativitate care imi mentine mintea treaza, care ma aduce pe culmile nebuniei, care ma face sa pang si apoi sa rad ca o isterica fara sa ma pot opri si-apoi sa-mi dea iar lacrimile. E singura activitate placuta care ma linisteste.
Pierd tot mai des oameni dragi, si nici macar nu stiu daca intr-adevar sunt eu de vina sau pleaca doar pentru ca s-au saturat..sunt satuli de mofturile mele, de capriciile mele, de tot ce e legat de mine. Si atunci ma abandoneaza, ma lasa singura pe strada pustie cu lacrimi in ochi si o urma de dor in suflet, cu inima poate franta. Stiu ca si tu o sa pleci candva, cu totii pleaca si nu pot face nimic sa ii opresc. Pot doar sa privesc "cooing", cu jale,in urma lor si sa stiu ca unedeva acolo in adancul sufletului ei m-au schimbat in bine, m-au ajutat sa cresc. O sa plecati cu totii, iar ochii mei se vor umple atunci de lacrimi si de ura..
Mi-a fost dor sa plang, sa plang cu lacrimi fierbinti. Si desigur ca trebuie sa se intample totul asa cum scrie la carte: sa mergi incet pe straduta pana in fata stadionului, sa te uiti in urma ta ca si cand ai astepta pe cineva, dar sa nu fie nimeni, sa oftezi mahnita si sa-ti continui drumul. sa mai faci doi pasi apoi sa inceapa sa-ti curga lacrimi exact ca atunci, sa incerci sa te ascunzi de lume.. E trist, mi-e rau din nou..
Întuneric în camera mică. Picături reci de ploaie se aud din nou în geam. E decembrie.. e din nou decembrie. Nu ninge și e trist. Ruj roșu într'o zi neagră. Mă prefac că sunt beată și aștept reacția celor din jur. Probabil am fumat o țigară, incet..ca de obicei, parcă numărând secundele până la terminarea ei. O să fie ciudat dacă voi ieși afară? Și cui ii pasă până la urmă. Zilele sunt tot mai seci,mai goale, mai..nesemnificative..simt că nu am făcut nimic cu viața mea, că trece timpul pe lângă mine, că mi se scurge printre degete ca firele de nisip și eu nu am puterea să îl opresc. Strâng pumnul în speranța că voi putea trage de timp, și aștept.. Fuck off, timpul încă trece..
Sunt irascibilă, și am toane de om nebun. De fapt, e de vină sticla de Jack Daniel's de langă mine. Pff, pe aia chiar o am. Sunt singură..singură din nou in casa mea mare și simt cum liniștea mă apasă. Acum nimeni nu sună.. nimic nou..doar că.. mereu prietenii iși găsesc momente nepotrivite să sune.. Unde sunt toți?! HA!!! Cum să mă întreb tocmai eu asta? Îmi amintesc cum mi i'am indepărtat pe toți. Oamenii te dezamăgesc, așa e firea noastră. Și eu te'am dezamăgit, nu puiule? Te'am făcut să te doară, te'ai lăsat în mâinile mele, ai avut încredere.. Oare îți pare rău? Sper că nu..
Nu poți realiza cât de mult ai nevoie de un lucru până nu îl pierzi..cred că aseară am învățat lecția asta pe propria mea piele.. A fost cumplit, pur și simplu atât de dureros încât nu mă puteam opri din plâns, îmi doream să dispar,să nu mai exist, și poate atunci ți'ar fi fost mai bine.. M'ai certa dacă ai citi asta, și dacă ai afla că m'am gandit măcar la așa ceva.. dar simt că asta e adevărul. Dragostea durează 3 ani, e dovedit științific. Linistea apăsătoare mă face mică, starea de neliniște prevestește ceva..mă sufocă, îmi fură oxigenul,iar muzica lentă de pian lasă din nou urma aia in suflet. Râd isterică și privesc în urmă, la ziua de azi.. E trist, m'am schimbat atât de mult. Mi-e dor de mine, si ma intristez cand stiu ca sigur acea copila nu va reveni niciodata, ca sigur nu va mai fi la fel, dar cu toate astea,privesc zambind la noua eu. Nu sunt tocmai mandra de ce vad, simt ura in proprii mei ochi, dar trebuie sa mergem mai departe.. Poate era si timpul sa mai dau un semn de viata?!
De ce am vrut sa ma impac cu tine?! De ce nu am invatat din greselile vechilor autori care sufereau in tacere fara sa´si revada prima dragoste, doar ca sa pastreze vie amintirea dragostei lor de atunci..? De ce am fost atat de incapatanata si te´am vrut doar al meu.. Puteai sa fii al altor fete. Atunci m´ar fi durut si as fi stiut ca inima mea iti apartine doar tie... Acum ai distrus tot.. Ai ascultat´o pe mica copila prostuta.. cateva lacrimi ti´au inmuiat inima de piatra si ai cedat.. Si ai venit din nou la mine.. De ce?! Ma tot intreb ca o aiurita...
Ne certam prea mult.. Stiam ca odata revenit in viata mea nu v´a mai fi la fel, nu o sa mai doara si totusi am facut´o.. Mi´e frica de propriile mele ganduri, nu vreau sa infrunt realitatea..nu vreau sa vad intentia din spatele dorintei arzatoare de impacare.. nu vreau sa ma gandesc ca am facut´o intentionat ca sa te uit..nu vreau..
Am un nod in gat si nu scap de senzatia asta ca e gresit ce facem.. Hai sa ne pastram amintirea iubirii vie, asa cum era acum 6 luni...
Si totusi e atat de infricosator gandul ca s´ar termina totul din nou, ca iar am fi singuri, ca iar ai fi in bratele altei fete.. Mi´e dor de suferinta, mi´e dor de lacrimi, mi´e dor ..
Ma sufoca nodul in gat, nu vreau sa mai curga lacrimi acum, vreau sa cred ca sunt bine si fara tine, si vreau sa cred ca aceasta minciuna inca mai tine.. si totusi.. de ce ..
Nu are rost sa mai intreb, nu are rost sa mai continui.. Nu stiu ce o sa ne facem daca o tinem tot asa, nu stiu unde o sa ajungem, dar ma sperie gandul ca nu o sa te vad vreodata... E singurul lucru de care imi e frica.. Acela ca niciodata visele mele nu vor deveni realitate, ca se v´a termina definitiv, pentru vesnicie..
Mi´e dor de noi..de noi..asa cum eram in trecut..
De ce nu vrei sa fie la fel?De ce sa nu ne fie bine? De ce sa nu fim noi..din nou acei copii nebuni ce se iubesc fara sa tina cont de obstacole...?
E absurd. E mult prea..abstract, gandirea mea de copil mic,naiv si intristat nu v'a patrunde niciodata in cotloanele intunecate ale sufletului tau. As vrea sa te citesc, sa stiu ce gandesti in clipa asta. As vrea sa stiu ce e adevarat din tot ce zici tu zilnic. E trist, al dracului de trist..
Si am devenit impulsiva, si irascibila. Tip la toata lumea si ma incrunt, ma uit urat, apoi in secunda urmatoare zambesc si totul pare bine si..:( .. Sunt o nebuna, prea nebuna pentru a fi inteleasa. De ce sa ma astept ca tu sa citesti asta si sa intelegi ce simt, sa iti dai seama ca nu sunt doar cuvinte..
si..am ramas acolo,inerta, cu o cana de ceai in mana, pierduta. Sunt foarte obosita. Ochii de care s'au indragostit atatia sunt acum obositi,lipsiti de stralucire si mai negri ca niciodata.
Am racit,pe bune..chiar am racit si ma enerveaza.Ma simt neajutorata. Sunt lipsita de vlaga. Ma uitam in oglinda..
Imi fuge prin cap fraza aia a ta .."dar ce..noi ne'am impacat?".. Serios..ne'am impacat? Da..
Ce e asta?Sunt chiar atat de absurda..Nu nu..gata.. ma opresc acum.!! STOP!!
E o voce in capul meu si nu vrea sa taca. Mai lasati'ma cu totii..sunt asa de obosita incat nu mai am nici macar reflexe, imi e foarte frig dar nu tremur, nici macar nu simt tastatura sub degete..
Vreau sa plutesc.. Afara e frig si toata noaptea a plouat. Stropii reci nu m'au lasat sa dorm. Simplul lor zgomot parea atunci mai intens, imi rasuna in cap fara sa il pot opri. Nu mai aveam sanse de scapare. Era ceva inevitabil. Stiam ca incetul cu incetul gandurile aveau sa zboare haotic la ce mi s'a intamplat in ultimele zile iar apoi la trecutul tot mai indepartat iar apoi la tine.
E o zi prea mohorata. Imi place ploaia. Ma linisteste.. Pe sub umbrelele umede, aceleasi fete infrigurate, expresii inghetate si zambete reci. Pare ca lumea nu mai iubeste.. Toamna le'a asternut in suflet un val de tristete. Si ma gandesc cu teama ca urmeaza iarna. Oare chiar asa va continua? Oare ma voi transforma si eu? Dar tu..vei deveni mai rece?... Mi'e frica, mult , mult prea frica de aceste sentimente si ganduri.. Mi se face tot frig si tremur. Pe straduta cad zeci de frunze galbene si toti par mult prea grabiti pentru a da atentie si micii fete triste. In alte zile de vara probabil cineva m'ar fi oprit zambitor si m'ar fi intrebat unde ma grabesc atat de tare incat nu mai vad pe nimeni in jurul meu.. Azi..nu e nimeni. Sunt doar eu.
Imi pierd usor echilibrul si ma opresc in mijlocul strazii. oamenii continua sa treaca grabiti pe langa mine. Ma simt o mica papusa in mana lor, insignifianta, marunta, neinsemnata.. As putea sa tip, de fapt, deja in sufletul meu creste o bestie ce vrea sa iasa afara, sa cunoasca lumina. As vrea sa iau primul strain de pe strada si sa il imbratisez calduros.
Vreau o imbratisare...
Sunt schimbata. Ma simt atat de...altfel.. e ceva ce nu pot descrie in cuvinte. Am devenit prea ganditoare si..profunda si simt ca nimeni nu ma intelege . Nu ma mir dar.. ma intreb cum de ai avut aceasta putere de a ma schimba. Cum poate ca starea ta sa o influenteze atat de tare pe a mea si cum poate un singur cuvant sa ma faca sa zambesc?...
De ce tu? Simt ca innebunesc si nu ma mai pot abtine. As vrea sa urlu caci nu pot fi atenta la nimic si e de rau. ca sunt la scoala .. Si sunt atat de buna actrita? Chiar nimeni nu observa asta si nu am cu cine sa vorbesc si nimeni nu e langa mine si.... ah.. ..cedez..
Sunf frânta, nu sunt in stare de nimic.. si plec.. Parasesc acest tarâm unde sunt singura straina neinteleasa si merg acasa, acolo in interiorul meu. Ma inchid in vid in propria persoana si nimeni si nimic nu ma va scoate de acolo. Voi fi rece la orice stimul venit dinafara si nu ma va schimba nimic. Nu o sa ma mai raneasca nimicuri si nu voi mai plange pentru nimeni. Voi fi doar eu si amintirea ta si in interiorul meu tu vei fi vesnic prezent si al meu si ma vei iubi.. Iar eu voi fi singura fata pentru care inima ta bate , si singura la care tii.. Si nu o sa ma mai atinga nici o ploaie, vantul nu va putea sa ma schimbe si de azi o sa ma ocup de ale mele. O sa'mi fie mintea ocupata si o sa fac ca Adina.. O sa imi permit sa cedez o data pe saptamana si atunci sa ma inchid in camera in weekend si sa nu mai dau semne de viata.. Si atunci sper ca tu o sa ma cauti si o sa iti faci griji pentru mine.. Dar eu o sa fiu prea beata ca sa fiu in stare sa iti raspund..
Stiu, stiu, mi'ai zis de zeci de ori sa nu o mai fac..si eu ti'am promis, dar nu e pe bune. E doar ceva spiritual , stii, ceva in genu, ma chinui mult si intru intr'o stare asemanatoare, gen..te prefaci ca fumezi si totusi plutesti deasupra norilor. Totul tine de autodisciplina..
Ahh, ce aberatii..
Sa revin.. Si e timpul sa devin de gheata.. In fond, nu imi mai este frica de nimic . Mi'a fost frica de suferinta, mult prea frica, asta pana am vazut un film motivant.. De ce sa imi fie frica de asa ceva? Oamenii trec peste despartiri mereu si nu este un capat de lume. De ce vorbesc de despartiri cand inca esti al meu?! Pentru ca .. esti departe, si zic asta ignorand sutele de kilometri dintre noi. Esti absent din viata mea.. Si oarecum doare mai tare decat atunci cand nu erai al meu dar.. Am ajuns sa imi repet aceeasi stupida intrebare..daca iubirea noastra mai exista sau e doar..nu stiu..ceva acolo..obsesie,obisnuinta sau pur si simplu nevoie de noi doi..
Sincer, nu stiu exact, dar stiu ca .. de azi nu mai pot fi trista,desi mi-e foarte dor de tine..
