soarta

  Cine crede in karma va sti despre ce vorbesc. Destinul, soarta, unele dintre cele mai crude,ciudate,bizare, neasteptate si greu de prezis lucruri din viata. Ce dai aia primesti. Pe scurt la asta se refera Karma.
 E 15 decembrie si nici macar un fulg de nea nu a atins pamantul. Anul trecut pe vremea asta eram in patul meu caldut, band niste ceai de zmeura, preferatul meu, si stand pe mess pana tarziu. Cred ca era deja vacanta. Si stiu ce s-a intamplat atunci.. Iti amintesti? Desigur, mereu ai tinut minte detalii:)). Glumesc. Stii. Sunt 3 zile. 13-18-21!! Imi amintesc cu drag de ele, si cred ca sunt singurele pe care nu le voi uita vreodata.
 Anul asta unele lucruri sau schimbat. Nu mai e zapada pe pomii goi,nu e frig, si nu mi-e bine. Ceaiul nu il beau de placere,nu pot vorbi, nu am voce, nu pot merge drept pe covorul meu pufos si nici nu pot sa zambesc. Ma doare ingrozitor de tare capul, ma simt singura si mica, si simt ca voi lua foc in orice clipa. Apoi incep sa tremur,mi se face frig, si am nevoie doar de patura mea rosie si de o noapte ploioasa. Mi-e foarte dor de vara..de zilele in care pierdeam timpul pana la 5-6 dimineata, atunci cand mi se facea dor de tine.. Si-ai fost acolo pentru mine mereu. Nu ma pot opri sa nu scriu despre tine, a devenit drogul meu, si fac asta cu riscul de a pierde alti oameni dragi mie, care poate se vor supara citind asta ,dar risc..niciodata nu ma voi opri din asta, e singura cativitate care imi mentine mintea treaza, care ma aduce pe culmile nebuniei, care ma face sa pang si apoi sa rad ca o isterica fara sa ma pot opri si-apoi sa-mi dea iar lacrimile. E singura activitate placuta care ma linisteste.

   Pierd tot mai des oameni dragi, si nici macar nu stiu daca intr-adevar sunt eu de vina sau pleaca doar pentru ca s-au saturat..sunt satuli de mofturile mele, de capriciile mele, de tot ce e legat de mine. Si atunci ma abandoneaza, ma lasa singura pe strada pustie cu lacrimi in ochi si o urma de dor in suflet, cu inima poate franta. Stiu ca si tu o sa pleci candva, cu totii pleaca si nu pot face nimic sa ii opresc. Pot doar sa privesc "cooing", cu jale,in urma lor si sa stiu ca unedeva acolo in adancul sufletului ei m-au schimbat in bine, m-au ajutat sa cresc. O sa plecati cu totii, iar ochii mei se vor umple atunci de lacrimi si de ura..

    Mi-a fost dor sa plang, sa plang cu lacrimi fierbinti. Si desigur ca trebuie sa se intample totul asa cum scrie la carte: sa mergi incet pe straduta pana in fata stadionului, sa te uiti in urma ta ca si cand ai astepta pe cineva, dar sa nu fie nimeni, sa oftezi mahnita si sa-ti continui drumul. sa mai faci doi pasi apoi sa inceapa sa-ti curga lacrimi exact ca atunci, sa incerci sa te ascunzi de lume.. E trist, mi-e rau din nou..

                            Imi pare rau..

deep!!

19 decembrie 2011, 19:10

Întuneric în camera mică. Picături reci de ploaie se aud din nou în geam. E decembrie.. e din nou decembrie. Nu ninge și e trist.
Ruj roșu într'o zi neagră. Mă prefac că sunt beată și aștept reacția celor din jur. Probabil am fumat o țigară, incet..ca de obicei, parcă numărând secundele până la terminarea ei. O să fie ciudat dacă voi ieși afară? Și cui ii pasă până la urmă. Zilele sunt tot mai seci,mai goale, mai..nesemnificative..simt că nu am făcut nimic cu viața mea, că trece timpul pe lângă mine, că mi se scurge printre degete ca firele de nisip și eu nu am puterea să îl opresc. Strâng pumnul în speranța că voi putea trage de timp, și aștept.. Fuck off, timpul încă trece..

  Sunt irascibilă, și am toane de om nebun. De fapt, e de vină sticla de Jack Daniel's de langă mine. Pff, pe aia chiar o am. Sunt singură..singură din nou in casa mea mare și simt cum liniștea mă apasă. Acum nimeni nu sună.. nimic nou..doar că.. mereu prietenii iși găsesc momente nepotrivite să sune.. Unde sunt toți?! HA!!! Cum să mă întreb tocmai eu asta?
Îmi amintesc cum mi i'am indepărtat pe toți. Oamenii te dezamăgesc, așa e firea noastră. Și eu te'am dezamăgit, nu puiule? Te'am făcut să te doară, te'ai lăsat în mâinile mele, ai avut încredere.. Oare îți pare rău? Sper că nu..

  Nu poți realiza cât de mult ai nevoie de un lucru până nu îl pierzi..cred că aseară am învățat lecția asta pe propria mea piele.. A fost cumplit, pur și simplu atât de dureros încât nu mă puteam opri din plâns, îmi doream să dispar,să nu mai exist, și poate atunci ți'ar fi fost mai bine.. M'ai certa dacă ai citi asta, și dacă ai afla că m'am gandit măcar la așa ceva.. dar simt că asta e adevărul.
Dragostea durează 3 ani, e dovedit științific. Linistea apăsătoare mă face mică, starea de neliniște prevestește ceva..mă sufocă, îmi fură oxigenul,iar muzica lentă de pian lasă din nou urma aia in suflet. Râd isterică și privesc în urmă, la ziua de azi.. E trist, m'am schimbat atât de mult. Mi-e dor de mine, si ma intristez cand stiu ca sigur acea copila nu va reveni niciodata, ca sigur nu va mai fi la fel, dar cu toate astea,privesc zambind la noua eu. Nu sunt tocmai mandra de ce vad, simt ura in proprii mei ochi, dar trebuie sa mergem mai departe..
 Poate era si timpul sa mai dau un semn de viata?!


   Azi...mi-e rau..