nu mai pot..

 Si nu mai pot..nu mai sunt in stare sa scriu un cuvant.. Durerea e mult prea mare..Ma distrugi ..

   *Alcool, fum de tigara, casti,muzica, strada, chiul, masina, lumina, spital,durere.. *

Cuz everytime...

      O plimbare matinala.. incerc din nou sa imi produc senzatia de tristete,dar ceva parca nu ma lasa. Sufletul meu e hotarat sa nu mai sufere,inima e hotarata sa se reintregeasca si parca tot ce este in jurul meu refuza sa inteleaga ca tu ma iubesti. Cu totii imi demonstreaza contrariul,aduc argumente foarte convingatoare , si propriul meu corp devine dusmanul meu !!

  In tacerea noptii,cand in camera micuta  nu se vede nici o lumina,nici macar cea venita de la luna , respirand incet si sacadat, incerc sa deslusesc ceva in abisul intunecat ce pare sa sufoce si sa inghita sentimente,lacrimi,tristete.. Nu vad nimic,nu simt nimic , m'am transformat in fiinta de piatra ce nu am fost niciodata.. Stiam ca plansul ma calma,siroaie de lacrimi ce alunecau fierbinti reuseau sa ma scoata din acea transa creata de tine. Dar acum nu mai plang , nu mai am lacrimi sa'mi plang iubirea imposibila si incepe sa doara tot mai tare. Auto-distrugere e cuvantul de baza..






    Nu mai am cum sa mi te scot din cap,lacrimi nu mai am si doare din ce in ce mai tare.. Incep sa nu mai suport gandul,o iau razna incetul cu incetul. Mi'e din nou frica de reactiile mele.. Ascult melodiile noastre , ma uit la pozele tale, imi amintesc de tot ce a fost si ...nimic. Lacrimile nu vor sa cada :| !! Deloc.. Dar o sa ma linistesc,cu orice pret.

   Amintirea vesnicului el,tainic pastrata printre aventuri , fum si nopti pierdute aiurea..

  Nu mai pot iubi. Am incercat si tot incerc de luni bune sa ma apropii de cineva,dar eforturile mele sunt in zadar. E ca si cum toata fiinta mea vrea asta,inclusiv creierul cel incapatanat,chiar si inima franta vrea sa iubeasca un alt zambet strengar , dar nu se intampla. Incep sa pierd timpul cu alte persoane,dar ma simt prea singura chiar si inconjurata de zeci de prieteni.

  Sunt atat de absurda, schimb numere de telefon, id'uri, le dau sperante,iar cand vine vorbim mai mult decat fata in fata ma enervez fara motiv pe toti, incep sa ii urasc si sterg orice urma de legatura cu ei. Nu ii mai suport,deloc, nu le suport mofturile,nu mai am rabdare sa le explic ce se intampla cu mine, iar cand vad ca nu ma inteleg sau ca fac gesturi aiurea..se termina, fara regrete.. Ii las balta..si chiar daca ei inca ma mai cauta , in adancul sufletului nu mai poate patrunde nici un cuvant ,nu mai exista mangaiere pentru durerea mea si nici remediu pentru incurabila boala numita Andrei.

  Am incercat sa ignor sentimentele si parea ca o perioada imi reusea dar..nu iti poti uita prima dragoste.
   Lacrimi cad usor pe obraz.. in sfarsit..cat am asteptat asta..  Lacrimi fierbinti.

  Vreau un dus rece. Sa simt picaturi umede amestecandu'se cu lacrimile fierbinti,contopindu'se de parca ar fi fost facute unele pentru celelalte.

    19:37 , 19 august 2011 

"Era pierduta pe ganduri. Se simtise oribil zilele astea,i se indeplinise dorinta si iti simtea lipsa .. Ardea ceva in ea de fiecare data cand erai indiferent cu ea, de fiecare data cand o ignorai. Se convinsese ca era dependenta de tine,si era gata sa admita asta si chiar sa se impace cu gandul..

  Aer curat de tara,liniste totala, atata natura libera,nestingherita,putea sa alerge ca o nebuna pe camp, sa tipe sau sa planga , sa cada pe firele usor umede de iarba si sa planga acolo, sa formeze roua falsa din lacrimile sale , putea sa faca orice. Nu mai era nimeni in afara de ea si marele pom.

  Sprijinindu'se usor de gardul din lemn ce imprejmuia peisajul, cu privirea pierduta..statea acolo incremenita, nu se misca , abia se vedea cum respira. In aceleasi casti, doar melodii triste... Ii placea mult sa stie ca doare amintirea ta. Era o dovada ca inca te iubea. Probabil de aia isi si dorea sa planga si sa se calmeze.

  De ceva timp chiar avea nevoie de confirmarea propriei persoane ca sa stie ca nu poate respira fara sa stie nimic de tine. Si isi zicea ca daca nu te iubeste, de ce o doare indiferenta si de ce intreaga sa fiinta sufera ..?! Nu putea sa inteleaga si era tarziu,mult prea tarziu..                       

            Trecuse atata timp peste ea. Mai bine de 9 luni  in care a ramas neschimbata,in care a visat la vesnicul EL in fiecare noapte. Era acelasi cerc vicios in care era blocata si din care nu mai exista cale de scapare. Zilele erau pline cu soare,radea,zambea si era fericita. Ah..!! de'ar sti ei ce bine joaca teatru.. Bine ascunse sub un zambet fals,adevaratele sentimente inundau incet creierul fetei ce simtea ca din clipa in clipa va ceda si se gandea deja la o scuza potrivita pentru a fugi acasa,unde,in siguranta oferita de cei patru pereti  , sa'si poata plange amarul.

  Atat de mult in iubea, nu il lasa sa plece din suflet nici macar pentru o clipa. El era prizonierul inimii ei , si nu avea sa plece nicicand. Avea sa ramana acolo pe vecie..in fond,prima dragoste nu se uita.

   Si'ar fi dorit ca refugiul ei sa fie unul mai..diferit. Vroia sa fie singura mai mult ca oricand ,insa nimeni nu ii putea oferi sentimentul asta.. nimic nu o putea ajuta..  Muzica,par ciufulit,acelasi birou si aceleasi randuri.. "

   21.22   7 august 2011

As vrea o tigara! Cer prea mult? Da..nu conteaza ca nu mai fumez,vreau tigara aia in mana mea acum. Vreau sa o simt usor si sa ma prefac ca sunt deja fumata fara sa o fi atins macar cu buzele. Sa ma simt putin ametita. Vreau si o sticla de vin rosu.. Nu..nu rosu , vin alb, demi-sec.. Sa fie bun si putin dulce . Si as mai vrea o sticla de Jack Daniel's. Sa stau intinsa pe covorul din camera mea cu paharul langa mine si sa privesc nedumerita inca intrebandu'ma in gand daca e bine ce fac sau nu..daca intr'adevar vreau asta sau nu. Si sa'mi raspund ca vreau sa uit de el macar pentru o seara si sa ma conving ca nu pot face nimic prostesc in afara de a adormi cu lacrimi in ochi.  Si vreau sa beau acel pahar de Jack, sa'l beau incet , privind in gol. Apoi sa imi aprind acea tigara si sa trag un singur fum.. sa simt ca plutesc si sa simt cum toate relele dispar, cum fumul imi trece usor prin mine , cum imi inunda incet creierul. Apoi sa simt o presiune asupra corpului meu , sa ma simt imobilizata , sa vreau sa tip dar sa nu pot. Brusc sa aud un tipat asurzitor , dar zgomotul sa vina din capul meu, sa fie vina vocilor ce'mi sopteau usor "fa'o..e timpul.. uita'l..poti asta si vrei asta si o vei face!!TREBUIE" , iar in linistea de mormant din camera sa nu rasune ecoul nebuniei mele. Apoi vreau sa aprind veioza si sa'mi privesc chipul obosit, sa'mi vad ochii plini de disperare, sa citesc in ei teama, apoi sa privesc trupul aproape lipsit de vlaga, sa ating usor reflexia din oglinda de parca ar fi a unui strain. Si vreau sa nu mai simt oboseala, sa ma descatusez de tot ce ma tine legata aici, de tot ceea ce nu ma lasa sa zbor.. si mai vreau...sa las usor halatul albastru sa alunece pe umerii deja goi , sa mi se faca frig , sa incep sa tremur si sa fug repede in pat. Sa beau o gura de vin, si sa'mi termin tigara, sa mai vars o lacrima in amintirea ta iubire . Sa vreau sa te sun, si chiar sa te sun, apoi sa ma izbesc de zidul numit "a respinge un apel".. Si sa continui sa te sun si sa te stresez pana cand vei raspunde intr'un sfarsit si eu..pierduta printre ganduri, sa nu stiu ce sa iti zic.. sa incep sa ma intreb de ce te sun si ce vreau de la tine.. si apoi sa adorm cu un "te iubesc" pe buze..

   Dar ma trezesc la realitate. Sunt eu in aceeasi camera, la acelasi birou, plangandu'mi amarul pe acelasi blog uzat,prafuit si demodat, plin de cuvinte aruncate aiurea si vorbe fara nici un sens, fraze fara noima si melodii triste.

 

 Totusi.. stiu cum o sa se termine seara asta...       "Te iubesc.." 

Chiar te iubesc..dar doare..Iubeste'ma si tu daca simti asta...

....

 "- Nu mai sunat timp de doua zile!! Nu ti'a fost dor de mine ?! Pe tine nu te doare daca nu ma auzi o zi...:(
  -Nu am fost acasa,a fost ziua mea,nu am avut cand sa te sun...
  - Iti puteai face timp daca intr'adevar vroiai asta...:-j
  -Andrei..ma urasti?
  -Nu'mi pasa..
 -Andrei... ma urasti?
  -Nu'mi pasa,nu auzi...?
 

  -Nu o sa am cu ce sa te mai sun..
  -Ba da,in jumatate de ora.
  -Dar nu am cum.Nu te mai pot suna!!
  -Ba da,te iubesc :*!
  - Eu nu o pot suna pe mama ta!!!!!
  -Ba da poti,daca vrei sa vorbim :*. Te iubesc.
  -Si eu dar chiar nu pot face asta....:(
  - Taci...te iubesc ..:*
  -Off,bine...
  -Te iubesc ..
  - Si eu.. "



  "-Cine e Alexandra?"
  "-Alexandra?! Toate vin,toate pleaca,doar Alexandra ramane.."

The.cuki

 Și e ciudat cum stai uneori și te gândești la tine,la ce ai realizat,la ceea ce ești,și nu vezi nimic care ție să ți se pară special. Dar pentru unii,fiecare mic lucru mărunt făcut de tine poate să pară ceva extraordinar,plăcut,frumos și,indiscutabil,de încercat pe propria piele.

   Am ajuns să cred că îmi iubesc viața fix așa cum e. Am început să mă obișnuiesc cu mine și să mă simt bine în pielea mea.

  Viața e frumoasă.. ce Dumnezeu..

  Revenind.. Aseară în timp ce eram ruptă de somn și așteptam să se infăptuiască nu știu ce minune,am avut o revelație. De fapt,nu ii pot zice așa,dar mă rog. Un comentariu frumos m'a intrigat extrem de tare.. Dar in același timp,m'a și ambiționat să zic așa. O fi și din cauza zodiei,leu,dar și pentru că are dreptate. Eu nu prea suport să primesc critici,fie ele și constructive,prefer să îmi dau singură seama ce am făcut prost,dar de data asta s'a schimbat ceva.

 În fine. Să zicem doar că am hotărât să nu îmi mai plâng de milă. Și da,da,știu,am mai zis asta și nu am făcut'o,dar de data asta v'a fi diferit.

   Pnm,ce nu mă omoară,mă face mai puternică.  Hotărându'mă într'o oarecare măsură să schimb tematica blogului,in sensul că nu va mai fi un loc unde mă voi plânge de cât de nefericită sunt,ci voi expune viața mea așa cum este,scris negru pe alb,fară exagerări.

   Aceasta revelatie mi'a bantuit creierul intr'una din obisnuitele mele nopti albe,cand ma gandeam la povestea de dragoste dintre Aimee si Dor al ei,si la ce mi'a zis The.cuki ..

   Ma gandeam ca.. intr'adevar as putea sa uit de el daca as vrea. Dar uite problema. Ca nu vreau sa il las deoparte. Stiu ca probabil imi fac foarte mult rau pastrandu'l in viata mea,dar am invatat un lucru si mai important. Acela ca am vointa si ambitie foarte mare.

   Nu ma astept ca vreunul dintre voi,cei care imi cititi blogul sa intelegeti ce debitez eu pe aici. Pentru ca e viata mea personala. Luni intregi am cautat sfaturi de la altii.Pe bloguri,pe Tpu,pe forumuri,diferite site'uri etc. etc.  Nu m'a putut ajuta nimeni cu nimic. Si acum inteleg si de ce. Pentru ca povestea noastra nu este una normala,una obisnuita. Iese din tipare si asta pentru ca amandoi am facut tot posibilul sa ne fie bine,desi nu prea stim cum. Eu nu o sa il pot uri..niciodata,pentru ca el este si va ramane prima mea dragoste. Si nimeni si nimic nu o sa schimbe asta,indiferent de ce se va intampla.. dar timpul trece si toate trec.

     Oricum,azi sunt vesela,am simtit nevoia sa'mi fie dor de tine,sa simt acea durere in stomac,dar nimic. Am ras din nimicuri,am zambit,am fost extrem de fericita cand a plouat,am trait viata.
  Asa ca voi,cei care sunteti poate nefericiti, uita'ti de rele si bucurati'va de ce aveti..

"Sunt in al 2-lea rand MC,in primul rand om,astea's versuri scrise in nopti in care n'aveam somn.

 Visez cu ochii deschiși,iar când adorm,mă trezesc la realitate... Realitatea dură,plină de răutăți și pe care oricât aș încerca,nu o voi putea schimba vreodată.

   Vom ajunge într'o zi să fim invizibili,iar farmecul vieții va dispărea pentru totdeauna din mințile și sufletele noastre.

   Vom uita de noi,vom ajunge roboți,fără sentimente,fără remușcări,fără nimic ... Universul va fi prea mic pentru noi. Nu vor mai exista genii,nici rai,nici iad, nici idoli,nici reîncarnare..

  Atunci vom fi pierduți în abisul întunecat al științei și tehnologiei,pierduți în uitare. Ne vom căuta vechile obiceiuri,vom căuta prieteni dragi,dar totul va fi rămas în trecut,departe de noi..

   Și totuși,Timpul,iluzie sau capcană? Suntem sau nu prizonieri în propria viață?
Nu stiu..sincera sa fiu.. Dar stiu ca e viata noastr,si trebuie traita la maxim.
  

 Ai stat vreodata sa te gandesti cat de repede trece timpul. Gandeste'te putin..

  In cazul meu,incerc sa'mi dau seama cand au zburat 17 ani din viata mea..17.. Atatea lucruri care s'au intamplat..atatea amintiri,atatea zambete si lacrimi,atatea regrete si dorinte ascunse,sentimente si pasiuni ascunse,obsesie,durere apoi fericire.

     Stii ce..toate trec ba. Da'le dracu de necazuri si suparari.. :-j. Nu se merita.

Morphine

   Cred că tu ești orb.  Ori asta,ori ție chiar îți place să te joci. Cum să te mai cred când îmi zici că ții la mine când tu,dacă ieri m'ai trezit la 02.30 ca să îmi spui că îți e dor de mine,și m'ai sunat și ai zis lucruri ce din nou au creat senzațiile acelea,azi te comporți de parcă nimic nu s'ar fi întâmplat. Ok,am înțeles,mă crezi păpușa ta,la propriu,chiar crezi că ești stăpânul sentimentelor mele,cel care are controlul absolut asupra mea,care poate aparea oricând și oriunde și cu orice scop iar eu nu am dreptul la replică. Eu sunt cea care,ca o umilă fraieră care te'a iubit enorm de mult,trebuie să tacă și să accepte orice,indiferent de trecut.

   Ei bine,știi ce. Mi'a ajuns. M'am săturat. Am ajuns la capătul puterii și al răbdării. De azi nu voi mai putea să îți suport toate mofturile,nu te aștepta să uit și să iert totul cu aceeși ușurință ca înainte,nu te mai aștepta să poți șterge cu buretele toate greșelile,să mă faci să trec cu vederea oricare prostioară zisă sau făcută.

  

  Ajunge. Orice om are o limită. Tu nu ai știut când să te oprești.  Ai depășit'o,ai călcat în picioare sentimente,te'ai jucat cu inima mea,ți'ai permis să pleci și să revii oricând a doua zi cu zâmbetul pe buze și mereu te'ai așteptat să'mi calc orgoliul în picioare și să te primesc din nou cu brațele deschise. A funcționat de fiecare dată. Ai fost mereu fericit. Mereu ai știut că am o slăbiciune pentru tine și ai profitat la MAXIM de asta.  Sper că acum ești fericit că ți'ai bătut joc de mine. Că ai reușit să mă faci nefericită. Dar știi ce. Zâmbesc. Da,da,zâmbesc. M'am săturat de lacrimi. E timpul să mă bucur de viață.

  Totuși,sunt lovită de oboseală. Sticla de Cola și chips'urile nu mă mai ajută cu nimic. Pare că totul e gri momentan dar.. las`  că vine soarele și pe strada mea.

 Nu credeam că mă voi întrista scriind asta,dar încep să văd că nu e așa ușor să pun capăt la tot. De fiecare dată când te aud vorbind sau când știu că îți e dor de mine,simt că totul nu e în zadar,că ne va fi și bine,că ții la mine și că intr'adevăr se merită să luptăm pentru noi. Dar apoi brusc tu dispari.. Și lumea mea se dărâmă. Dar toate astea sper să se termine în curând. Sper să găsesc o metodă bună să scap permanent de toate.

   E timpul să văd părțile rele din tot ce a fost. Tot ce am trecut cu vederea,uitat,lăsat baltă.

Ai ajuns să mă cauți doar atunci când ești beat. Doar atunci îmi simți tu lipsa. Asta arată cât de mult ții la mine..:-j. De câte ori încercai să mă faci să mă despart de tine,te comportai urât,abia dădeai semne de viață. Cât timp am fost noi,a fost perfect.. dar apoi,totul s'a dus dracului,s'a sfârșit tot ce a fost frumos.

    M'ai înșelat,m'ai mințit că te'ai despărțit de ea și că doar cu mine vrei să fii,m'ai făcut până și pe mine să cred că asta ar putea fi o idee bună. Te'ai despărțit de mine,apoi ne'am împăcat doar pentru că nu ai suportat să mă vezi tristă,și ai vrut să mă faci să te urăsc. Te'ai răcit brusc,negai asta când te întrebam,și până la urmă tot s'a terminat. Ai ales'o pe ea. Ai zis cuvinte dure,care m'au făcut să imi doresc să mor...Mi'ai zis că nu mai exist pentru tine,că pe ea o iubești. Azi mi'ai zis că nu îți e dor de nimic din trecut,că nu îți e dor de mine,că nu a fost nimic între noi. Mi'ai reproșat că îți zic că îmi e dor de tine când nici măcar nu te'am văzut. Mi'ai zis că mint atunci când zis că te iubesc. Că nu se poate,ca fată,să iubești în timp ce ai pe altu' în pat. Dar tu ca băiat mă poți iubi dacă o f**i pe alta?? Aa, pe bune? Nu mi'am dat seama că brusc lumea a devenit așa misogină. Știam că suntem egali din naștere. Și doar pentru că eu ți'am permis nu înseamnă că o să mă poți controla mereu. Da,sunt slabă,nu neg,in fața ta sunt slabă..dar odată și odată tot o să scap de asta. 

              Știi,cum naiba vine asta? Dacă o fată nu tace în fața ta și are ceva tupeu să îți zică în față ce o deranjează la tine asta înseamnă că brusc a prins tupeu și că face fitze și mofturi și că s'a lăsat influențată de prieteni? Că s'a schimbat și că face toane și gesturi? 

    Deci dacă o idioată care te iubește,vede în sfârșit realitatea,de parcă i'ar fi dat cineva în sfârșit un pumn in față ca să se trezească,asta înseamnă că nu mai e bună pentru tine. Tu vrei pe cineva umil,care să te asculte,să facă totul așa cum vrei tu,să te înțeleagă și să îți suporte orice moft.  Ei bine Romeo,trezește'teeeeeeeeeeeee... Nimeni nu e proasta ta și mai devreme sau mai târziu vei realiza ce faci. Lasă masca de dur..

       

 Cuvintele tale dor... Mă rănești.. Dar poate că degeaba te întreb eu dacă îți e dor de mine,din moment ce tu deja ai recunoscut că nu îți poate dor de NIMIC. Între noi nu a fost NIMIC. Eu sunt doar un NIMIC în fața ta.

           

                 Ei bine,îmi pare și mie rău că am pierdut aproape 8 luni din viață pentru NIMIC,alături de un om de NIMIC.
  
    Ura rămâne cel mai sincer sentiment până în prezent.

          Mă doare atât de tare când scriu asta.. pentru că știu că mâine voi fi iar cuprinsă de melancolie și iar îmi va fi dor de tine și voi regreta tot ce am scris aici. Așa că mai bine o postez înainte să mă răzgândesc...

    Iar dacă o să vrei să revii vreodată in viața mea,dar serios...nu prosteală de asta de copii,atunci îți promit că o să mă gândesc bine la ce trebuie făcut.

                                                       Te urăsc...

   

O alta zi. Radu

  Tristețe. Mesaj. Nelămurire. Mirare. Sentimente ținute în frâu. Presimțire rea. Ojă roșie. Băiță. Planuri. Insomnie. Mess. Telefon. Abdomene. Oboseală. Somn. 

  Dimineață. Vecini. Cafea. Sandwich'uri. Tricou. Săndăluțe. Parfum. Autobuz. Oraș. Poștă. Așteptare. Muzeu.

  Zâmbet. Timiditate. Semafor. Grădina de vară. Aceeași bancă. Disntață. Frică. Adevărul. Tăcere. Strângere de mână. Lacrimi. 

  Despărțire. Scuze. Explicații. Șervețele. Tristețe. Nod în gât. Amintiri. Zeci de lacrimi. Durere. Ultimele cuvinte. Zăpăceală. Andrei. Zâmbet trist. Indignare. Uimire. 

   Fântână arteziană. O alee uscată. Privitori. Lacrimi ascunse.  Muzeu. Splendid. Ghica. Hârtii. Poezie. Pietonal.

    Singurătate.

            That's the way another story ends.

                                       Și când mă gândesc că speram la ceva serios...

   Durere....